Arhivă blog

joi, 2 martie 2017

Cartea din geanta


Aceasta primavara m-a gasit cu o carte in geanta, o carte care mi-a placut mult sa o citesc si la fel de mult imi place sa o recomand si sa vorbesc despre ea. “Tema pentru acasa” de Nicolae Dabija, paginile acestei carti au fost ca un cuibusor pentru mintea si sufletul meu.
Se spune ca "daca iti place cu adevarat o carte, trebuie sa dormi cu ea, sa scrii in ea, sa citesti tare din ea, sa-i umpli paginile cu firimituri de briose", eu as adauga ca daca iti place o carte trebuie sa o porti cu tine in geanta :) Eu chiar obisnuiesc sa port o carte in geanta, nici nu stii cand se iveste un moment si ai ocazia sa mai citesti o pagina. 

"Era pentru prima data in istoria acestui lagar al mortii cand in curtea dintre munti, cu rezonanta de scoica uriasa, rasuna un glas cristalin de copil.
Tot atunci Mihai il auzi parca pe cineva strigand de undeva de sus: "S-a intors Ulmu!"
El nu avea de unde sa stie ca in zilele anterioare toata inchisoarea numai despre asta vorbise: detinutul Ulmu a evadat intru a-si scoate sotia dintr-un lagar de alaturi, ca aceasta sa-i poata naste pruncul in libertate.
Ulmu lipi sugarul mai aproape de pieptul sau si acesta tacu.
Mergea cu ochii in pamant fiind foarte atent unde calca.
Dintr-o data, un zgomot ciudat, puternic ca un falfait de aripi , umplu curtea larga a penitenciarului.
Mihai se opri tinta in mijlocul curtii, neintelegand ce se intimpla. Isi ridica privirile si isi vazu colegii de detentie din cele trei blocuri aplaudand.
Tot  lagarul satea la geamuri si-l aplaudau pe Ulmu.
O mie de perechi de maini, unele strecurate printre zabrelele geamurilor, bateau din palme frenetic, ca la un spectacol, in care viata invinsese, precum de atatea alte ori, haul, absurdul, neindurarea.
Ei bateau din palme, in tacere, in semn de solidaritate, de aprobare, de admiratie pentru un coleg de-al lor, care reusise sa evadeze dintr-o inchisoare pentru a patrunde in alta si a o scoate de acolo pe mama copilului sau.
Mihai asculta, socat, aplauzele care rasunau din toate partile.
Apoi, dintr-o data, isi ridica pruncul infasat in scutecele improvizate din hainele sale vargate, sus deasupra capului, asa cum o mai facu in mijlocul taigalei, pentru ca sa se bucure si ei de bucuria lui, strigandu-le : "S-a nascut liber! El s-a nascut liber!"
Si aplauzele au rabufnit, ca o ploaie, cu o si mai mare intensitate."

Nu o sa spun care este "tema pentru acasa" din aceasta carte, o las sa fie descoperita de cei care poate se decid sa o citeasca.





























Lectura placuta...


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu