Minimalismul. Experienta mea.

Totul a inceput de la un sentiment general de aglomeratie.

Mi-am dat seama ca a venit timpul sa fac schimbari drastice si sa incerc sa pastrez doar activitatile, lucrurile, gandurile, obiceiurile si oamenii care sunt esentiali existentei mele.

Cartea lunii martie

"O gospodina vine de la sat sa locuiasca la oras si vrea sa faca pe oraseanca. Deoarece nu stie cum merg lucrurile la oras, taranca-oraseanca se rusineaza sa scoata gunoiul afara, gaseste un loc in subsolul casei si-l arunca acolo. Arunca acolo coji de pepene rosu, coji de pepene galben, coji de lamai, coji de portocale, coji de banane si altele asemenea. Va imaginati ce se intimpla acolo dupa un timp? Nu vor ramane asa cum au fost la inceput, ci incep sa se strice, sa putrezeasca, atmosfera devine dezgustatoare si raspindesc in plus si duhoare. Ce se intimpla apoi?! Daca deschizi beciul intelegi ce se intimpla.

Omul nu poate suporta anumite sentimente in constientul lui si le inhiba, acolo unde, asa cum spune psihologia, dobindesc autonomie si de dunde incep sa puna permanent presiune. Omul le arunca acolo, in subconstietn, dar ele nu vor sa ramana, vor sa iasa. De aceea, in timp incep sa intepe, sapa de acolo, iar intr-o zi rabufnesc de o asemenea maniera, incat boala se manifesta la un grad foarte inalt. 

Dor...

Dor de natura, dor de viata la tara...