ANTALYA

E vara si nu poti spune “Nu!” la ocaziile ce se ivesc de a merge pe undeva in vacanta, fie doar si un weekend. A inverzit totul atat de frumos, spre bucuria noastra caldurile toride mai intarzie si e pacat sa stai in casa, nu mai zic in fata unui calculator. Mi-am facut putin tim sa scriu despre Turcia, de unde ne-am intors de curand, nu de alta dar trece timpul si vin altele despre care o sa vreau sa povestesc.

Am incercat sa schitez in mintea mea acest articol inca de pe taramul turcesc, de frica sa nu imi scape anumite detalii cand ajung acasa : )

Ce pot sa spun eu despre Turcia?

O sa ma limitez la cateva caracteristici: resorturi imense (unele adevarate castele pline de lux), mult prea multa mancare, specific sistemului all incusive si ultima ar fi mult artificialul, prea mult artificial. In unul dintre hotelurile vizitate am observat o superba gradina in interior, pur si simplu m-a fascina, primul impuls a fost sa fac poze din toate unghiurile pana in momentul in care am pus mana pe o floare…… am ramas dezamagita sa aflu ca am facut poze la plasic : (

Ce vedeti in imagine este o gradina 100 % plastic.

Nu pot sa zic ca sunt anti vacanta in Turcia, doar ca atunci cand petreci 8 ore de munca intr-un birou, nu ai chef si in vacanta sa ai in preajma ta greutatea unui hotel imens chiar daca ar fi el poleit cu aur. Vrei mai multa natura, aer proaspat, nu prea mai suporti parfumul artificial din lobby. Toate hotelurile din Turcia au absolut totul in resort, de la sala de fitness, piscina, mai multe restaurante proprii pana la magazine cu genti si haine. Partea buna este ca nu mai e nevoie sa cheltui pe mare lucru, si este foarte comod. Sunt  si hoteluri cu gradini minunate (nu din plastic), care iti dau alta senzatia de spatiu.

Partea buna a aceste vacante a fost timpul petrecut cu sotul meu (noi si asa suntem nedespartiti, dar faptul ca am trait aceasta experienta impreuna a fost frumos), aerul proaspat de  mare, nisipul fierbine, si faptul ca 7 zile ochii mei nu au mai stat lipiti de ecranul  calculatorului (necesar jobului), am cunoscut o multime de oameni diferiti :) am ajuns sa termin alta carte “Doamna cu camelii” de Alexandre Dumas (o carte usor de citit, potrivita pentru vacanta).

In canuta din poza am o cafea turceasca, nu a fost chiar pe gustul meu, dar merita de incercat.
Poate pozele sunt in contradictie cu ce am relatat eu, dar nu am ramas fascinata de Antalya, poate doar de gradina de plastic :)