joi, 7 iunie 2018

Cand cei doi devin una


Am ramas cu o datorie. Mai demult, am promis sa scriu pe blog cateva fragmente din cartea "Cand cei doi devin una" de Arhimandritul Ioachim Parr.
Nu este o carte doar pentru cei casatoriti. O recomand cu caldura tuturor celor interesati de o relatie cu semenii mai plina de sens. Nu ai cum sa ramai la fel dupa ce o citesti, ceva in suflet si in minte se schimba, de fapt asta se intimpla dupa fiecare carte citita (mai ales duhovniceasca), motiv pentru care incerc sa mentin o continuitate la acest gen de lectura.

"Casatoria este un lucru foarte greu! Casatoria este ca un pat de trandafiri: de fiecare data cand te intorci pe alta parte, spinii te inteapa dureros. Nu uitati asta!"

"Vi s-a intimplat oare sa sa va aflati intr-o casa in care locuiesc trei, patru oamen?
Intri si vezi acolo 100 de perechi de incaltaminte! Cate dintre ele sunt cu adevarat necesare?
Sfantul Vasile cel Mare spune ca, daca omul are mai mult de o pereche de incaltaminte, ce-a de-a doua ii apartine celui desculat. Reiese ca suntem hoti."

"Cu cat e mai multa desavarsire, cu atat e mai multa simplitate. Cu cat e mai putina desavarsire cu atat e mai multa complexitate. Viata noastra devine foarte complicata pentru ca suntem nedesavarsiti. Insa Domnul ne-a creat simpli. El ne-a creat cu un singur scop: pentru a-l iubi pe El si pe semeni. Alte scopuri pentru existenta pur si simplu nu exista. Nu suntem aici pentru a naste copii sau pentru a face studii, sau a lupta pentru putere, ci pentru a-L iubi pe Dumnezeu si pe semeni. Noi insa complicam totul prea multe."

"Ceea ce avem nevoie cu adevarat sunt relatiile interpersonale. Asta este esenta. Caci oricat ne-am stradui sa facem ceva, Dumnezeu oricum o face mai bine ca noi. Atunci pentru ce are nevoie de noi? Domnul nu are nevoie ca noi sa hranim pe cineva sau sa-l tratam, el poate sa o faca singur. Atunci de ce facem asta? Deoarece noi insine avem nevoie de asta. Nu EL, ci noi! Este un dar a lui Dumnezeu. El ne ofera posibilitatea de a scapa de iubirea de sine si de a cunoaste scopul pentru care am fost creati, adica iubirea. Si daca slujim cuiva, nu trebuie sa cerem recunostinta, noi insine trebuie sa le multumim oamenilor."

"Daca Domuul lipseste dintr-un loc, acel loc pur si simplu nu exista."

"Lumea ne tot spune ca trebuie sa fim prudenti. Trebuie sa fii prudent, fiindca cineva poate sa-ti pricinuiasca vre-o durere. Trebuie sa fii prudent, altminteri oamenii te vor folosi in scopuri personale. Da, te vor folosi. Si vor lua de la tine tot ce ai, caci, de fapt, tu nu ai nimic. Tot ce avem este iubirea, iar restul este gunoiul pe care il caram in urma noastra."

"Lumea din jur exista pentru noi, ca sa-L dobindim pe Dumnezeu, sa le slujim semenilor si sa ne iubim unii pe altii. Daca nu facem asta, existenta noastra este zadarnica."

Am transcris cu drag si cu  speranta ca va fi cuiva de folos, nu doar aceste fragmnete alese de mine dar lectura cartii in intregime.


"Fa rai din ce ai..." cu acest gand mi-am improvizat mica "poienita" la bloc. Imi lipseste curtea si verdeata. Mi-a venit ideea sa strang la un loc florile de prin casa, sa le simt mai aproape, sa aruncat o salteluta jos, pernute, carti si sa-mi fac loc intre ele. Ce a iesit in final...vedeti in poze :))))


M-am simtit bine, chiar va recomand sa cautati alternative la unele dorinte care la prima vedere par imposibile, solutiile vor veni de la sine.

Va doresc cat mai multa verdeata in jurul vostru, sa stiti, face bine!

2 comentarii:

  1. FELICITARI PENTRU BLOG, ASA ESTE NIMIC NU AVEM FARA IUBIRE, DE FAPT TOT CE FACEM PENTRU SEMENI, PENTRU NOI FACEM.

    RăspundețiȘtergere
  2. Multumesc! Sper ca ai gasit ceva util aici :)

    RăspundețiȘtergere