S-a lucrat mult în gradina noastră în această perioadă. Am tualetat pomii, vița de vie, am mai replantat și plantat arbuști noi, pe o latură sperăm în câțiva ani să avem un frumos gard viu, am dat cu îngrășământ gazonul și alte plante decorative, am verificat instalația de irigat, am verificat solarul, iar găina și cocoșelul au o căsuță a lor.
Este din ce în ce mai cald afară, stăm mai mult pe terasă, totul în jur este din ce în ce mai verde. Am scos hamacul, măsuța de grădină și șezlongul pe care am zăcut toată sarcina făcând planuri de grădină.
În perioada aceasta greu să mai citesc în fiecare zi, nu mă pot ține de o lectură cap-coadă, dar din lectură ocazională dau peste mici fragmente care îmi intra la inimă:
“…veacul nostru nu este un veac al postului, ci al răbdării și al bolilor. Postul nu-l apropie pe om de Dumneze dar nici nu-l îndepărtează. Postul nu este pentru Domnul, ci este doar pentru noi. Iar dacă vom lua asupra noastră un post aspru și peste puterile noastre, atunci pur și simplu nu vom fi în stare să-l ținem. Noi avem nevoie de un post lăuntric pentru a ne înfrânge pe noi înșine și pentru a deveni blânzi, smeriți și răbdători.” mic fragment din cartea “Calea rugăciunii lăuntrice” Arhiepiscopul Antonie
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu