Vara anului 2026 va rămâne o vară frumoasă și unică în felul ei. Este o vară în care:
De cele mai multe ori ies afară devreme, să-i las pe ceilalți în casă să doarmă. Inca adormită și eu imi beau cafeaua afară pe leagăn, cu cocoșelul și găinușa pe lângă mine, și cu un bebe matinal și durduliu care se tot zbate la mine în brațe curios să mai tragă de vreo frunză sau altceva interesant pentru el…este minunat dacă apuc să beau toată cafeaua fără să o vărs pe mine.
Este o vară în care zi de zi port aceeași rochie răcoroasă, suficient de largă ca să-l șterg cu poalele ei pe Efrem în caz de nevoie și înflorată ca să ascundă petele. Are năsturei, comodă pentru alăptat. O rochie care dimineața miroase a detergent încă, iar seara înainte să o bag iar la spălat miroase a lapte de mamă, este murdară de mancare, sau de zeama vreunui fruct care se tot prelinge pe noi cat cel mic își ia gustarea.
Este o vară în care sunt recunoscătoare tuturor celor care imi dau o mână de ajutor la gradina. Mai vine câte un bunic și ne mai taie o creanga gata să cadă, mai leagă câteva fire de roșii abandonate, ne mai repară un leagăn, un aspeedor care nu mai stropește, sau ne aduce grâusor pentru găinușe.
Este o vara în care grădina crește, iar eu doar o admir fără să pot face mare lucru, având mereu în brațe pe bebe. Mă mai încumet să ud o plantă, să mai tai un lăstar care îmi agață părul când trec pe lângă el și cam atât, de cele mai multe ori… mă uit cum buruienile invadează unele zone, dar mă bucur și de plantele care se dezvoltă frumos.
Este o vară în care după ce adorm copii, pic de somn și eu, dar de dragul petuniilor de la ferestre fac ocolul casei cu sticle cu apă la subraț și mă grăbesc să le ud, în fiecare seară…
Este o vară în care nu vreau în vacanță, nu vreau să părăsesc perimetrul curții nici măcar până în parc la o plimbare…
Este o vară în care am fost cea mai obosita. Credeam ca atunci când ești obosită îți este doar somn… nu știam ca de oboseala te poți împiedica prin grădină și poți cădea, sau nu poți aprecia distanța dintre picioare și scara și iar cazi, sau ca ești foarte neîndemânatică, nu știam ca oboseala are și alte aspecte…
Este o vară în care am început să țin un jurnal, dintr-acelea clasic, în care scrii cu pixul pe hârtie, și am scris aproape zilnic. La cum se mișcă lucrurile in domeniul digital, mi-a venit un dor de ceva clasic… vechi, să scriu de mână pe ceva, impresii și gânduri de peste zi…și este minunat!
Este o vară în care o văd pe Nectaria ca a crescut, avem alte provocări. Dar este minunată, zvapaiata, curajoasă, mereu cerșind ceva dulce, mereu dornică să asculte povești și ghicitori și foarte iubitoare cu frățiorul ei.
Este ultima vară în care suntem asa… obosiți, dar fericiți!
Aceasta este vara noastră…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu