Ne bucurăm de ultima lună de vară, august, care se anunță a fi foarte călduroasă. Acest colț de grădină este cel mai frumos, este cel mai colorat și cel mai inundat de razele soarelui. Nu am dat gras când am combinat coniferul de un verde lămâie, petuniile colorate și strălucitoare și floarea soarelui. Deși pare perfect, în toamnă vreau să plantez si hortensii în acest loc, este o plantă care lipseste din grădina mea.
Sunt dimineți când ies afară pe furiș cu ceașca de cafea în mână, cat cei mici își iau porția de drăgălit cu tati lor, eu am parte de câteva minute de liniște în grădină.
Doi sfinți dragi sufletului meu, două minuni, doi copii care le poartă numele. Acolo unde medicina spune ca nu se poate, la Dumnezeu toate sunt cu puțină. Deși nu citesc acatistele atât de des pe cât mi-aș dori, troparele sfinților le citesc zilnic cu mare drag si evlavie.
Guliță, atât de nobil și atât de frumos. Orice bunătate de-ar găsi, râma, biscuiți de la copii, semințe, îi cheamă și pe ceilalți și abia la final gustă și el. Efrem spune primul lui cuvințel “coco” și se bucură de fiecare dată când îl vede.
Petunia, va rămâne floarea mea preferată!
A trecut repede timpul, deja și cel mic ușor ușor se desprinde de brațele mele, curios să descopere lumea din jur. Sper în toamnă să caute frunzulițe colorate pe propriile lui piciorușe, deja ne bucurăm de câțiva pași pe care îi face singur de-a lungul canapeluței din living.
“Dacă ochiul tău este limpede/simplu, în fiecare clipă poți fi martorul binecuvântat al unui paradis de tonalități, forme, culori și semnificații profunde ale cotidianului, pe care nu credeai ca le vei descoperi vreodată.” - fragment din cartea pe care o aștept “ Dumnezeu este dorul dintre două liturghii”.







Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu