Despre "a fi sotie"

"Ceea ce urmează să scriu nu e tocmai ușor. Nu neapărat de scris sau de citit, dar e mai greu de trăit.

Of, cred că de când am fost în scutec am vrut să mă căsătoresc și să fiu mămică. Cred că m-am născut cu o supra-dorință de a fi soție și mamă. Din păcate această dorință a mea nu avea fundament biblic corect. E planul lui Dumnezeu ca o femeie să fie mamă și soție. Dar ceea ce pierdeam eu undeva pe drum era motivul pentru care voiam toate astea.

Sincer?

Pentru că era frumos.

Problema e că am ajuns să vedem căsătoria ca o sursă a fericirii. Da, căsnicia aduce fericire, dar noi ca oameni nu avem fericire în noi dacă nu o luăm de undeva. Și singura sursă care nu se stinge la prima jignire a soțului e din Dumnezeu.
"Noi, de fapt, ne avem radacinile in Dumnezeu, nu in alt om, iar seva, puterea noastra de viata vine de la Dumnezeu si nu de la om."
Mă tot uit pe Facebook ( ar trebui să renunț la a face asta) , desi demult nu mai cred in fericirea promovata in pozele de acolo.  De cât de mult ne dorim o relație, de cât ne dorim un soț, un copil, mai știu eu ce.

Și de ce ne dorim astea?
Ca să fim împlinite. Vrem să ne satisfacem dorința de a fi apreciate, așa că visăm că soțul nostru ne va trata ca pe niște regine, că vom avea copii super inteligenți care ne vor face să ne mândrim, că vom avea niște soacre de pus în ramă.

Vrem prea multe, dar nu vrem să dăm nimic.

A fi soție e despre a-ți privi soțul prin ochii lui Dumnezeu!

A fi soție nu e despre a primi atenție, ci despre a spăla picioarele soțului cu supunere.

A fi soție nu e despre a primi mâncarea la pat, ci despre a te trezi prima pentru a pregăti pachețele cu mâncare pentru restul familiei cu zâmbetul pe buze.

A fi soție nu e despre a te fotografia prin cabinele de probă, ci despre a călca hainele familiei cu bucurie.

A fi soție nu e despre a dormi când vrei, ci despre puterea de a te trezi de trei ori pe noapte pentru a hrăni noul membru al familiei.

A fi soție nu e despre a fi sluga soțului, ci despre a-i fi ajutorul potrivit.

„Femeia care se teme de Domnul”. (Proverbe 31:30). Nu femeia care este iubită de soț, nu femeia care face toate mofturile copilului, nu femeia care are cele mai faine poze de familie pe Facebook.

Știi? Faptul că îți aduce flori, că te întreabă „cum ți-a fost ziua?”, că spală vasele în locul tău, că îți spune ”te iubesc”, e har. Nu e o obligație. E har.

Femeia care mai mult decât orice este îndrăgostită de Dumnezeu.

Această femeie știe că munca ei, supunerea ei, frumusețea ei, soțul ei, copiii ei, nu sunt ale ei. Sunt ale lui Dumnezeu. Și că statutul de soție și mamă este un har.

Nu zic că nu e frumos să te trezești lângă un om care te iubește, nu zic că nu e frumos să știi că cineva îți spune mamă, că știi că pentru cineva însemni mult. Toate aceste și multe altele sunt daruri din partea lui Dumnezeu. "

sursa boradoroteea.wordpress.com

Aceasta postare este cu ocazia aniversarii a trei ani de casnicie :)
Nu sunt cuvintele mele, dar simt mult adevar in ele si am tinut neaparat sa le am pe bloguletul meu.

Sursa imagine: pinterest.com