Ganduri de august

Nu am mai scris demult si parca simt nevoia sa o fac, e o nevoie asemanatoare cu cea de a bea un pahar cu apa rece cand iti este foarte sete. De fapt cand scrii parca clarifici anumite lucruri cu tine, despre tot ce ti se intimpla, despre tot ce traiesti…

In perioada asta citesc “Antiparenting”… o citesc dimineata in jur de ora 5.00 (dupa vechiul obicei) alaturi de o canuta de cafea indulcita cu miere, o miere nu atat de delicioasa ca cea din casuta unei albinute, care deja s-a pregatit printr-un concurs sa ne indulceasca :D. Alta ora mai potrivita nu cred ca ar fi pentru acest gen de carte, te pune oarecum pe ganduri. Si cred ca eu, cel mai limpede gandesc anume dimineata. Chiar daca nu sunt inca mamica, si nu sunt implicata in cresterea si educarea unui copil, mi-a dat de gandit ce am citit acolo. Ce bine ca mai sunt asa carti, minti luminate care atentioneaza de pericolul anumitor directii... Poate la un moment dat o sa scot aceste informatii din "vistieria" mea mentala si emotionala si o sa le pun in practica.

Sunt linistita, cred ca si din cauza faptului ca m-am spovedit si m-am impartasit saptamana trecuta. Parintele stie intotdeauna ce sfaturi sa imi dea, ce bine ca pot sa apelez la el… prezenta lui mi-a facut acomodarea aici mai usoara si m-a ajutat sa vad sensul greutatilor pe care le-am intimpinat. Fara el as fi intr-o adevarata ceata...

Am descoperit cat timp castigi daca alegi  sa gatesti mai simplu, si oarecum mai sanatos. Asta am invatat si datorita caldurii toride din perioada asta… e sufocant, e trist, moleseala, durere de cap…peretii casei incinsi de-a binelea. Daca sunt parti bune la aceasta canicula, este faptul ca rufele se usuca aproape instant, lenjeria de pat, de exemplu, acum o spal si in 30 de minute pot sa o pun la loc proaspata, nici nu poate fi vorba de calcat cu o asemenea caldura.

Sunt aproape la jumatatea tratamentului…ma simt bine, chiar foarte bine… la cate vitamine bag in mine, as putea oare sa ma simt altfel? Mai adaug si mancarea usoara de post, fructe, hidratare…acum sa vedem ce rezultat o sa dea.

Imi place cand reusesc sa-i povestesc din ce citesc eu, imi place cand il vad captivat si interest de ce zic eu, simt ca se conecteaza si cu  mine, nu doar cu facebook-ul : ) (asta a fost despre sotiorul meu).

S-a lipit de mine baietelul unei rude de-a sotului, de vre-o 5 anisori… a inceput sa se tina scai de mine dupa ce i-am dat sa deseneze ceva doar asa ca sa stea linistit. Ma uimeste cat de dornic este sa invete… M-a topit cand mi-a zis “-N-as mai pleca de langa tine…” “-Pai de ce Edy?” “- asa…tu nu stai pe telefoane…” Acum m-a pomenesc cautand printabile interactive pentru copii : )

Am reusit sa gasesc e-bookul gratuit: Agonie si Extaz (viata lui Micheangelo) de Irving Stone, am mai citit-o prin clasa a 11… O descopar altfel acum, de fapt eu sunt un pic mai altfel… E despre arta, despre procesul de creatie a unui mare geniu al sculpturii. Pur si simplu o savurez…pentru ca am gustat si eu putin, din senzatia aia de a crea, de a picta, de a cauta, culori, forme, tehnici. Am gustat din satisfactia aceea cand reusesti sa termini o lucrare…si esti multumita de rezultat. Cartea e pe gustul meu. Mi-ar placea sa mai pictez, dar nu gasesc momentul si locul portivit…. Desi sunt fericita ca dupa terminarea facultatii lucrurile s-au aranjat asa in cat jobul pe care il am are o oareare tangenta cu arta si imi mai exersez creativitatea, altfel m-as ofili ca o floare in ghiveci…

"- Tine minte, figlio mio: sa desenezi inseamna sa fii asemenea lui Dumnezeu cand i-a insuflat viata lui Adam. Suflul exterior al artistului si cel interior al modelului creaza o a treia viata, pe hartie. Actul iubirii, Michelangelo, actul iubirii, prin acesta a fost creat toul pe pamant."
din cartea "Agonie si Extaz" Irving Stone

Imi place cand scriu in agenda cu treburile casnice, am ajus sa-i gasesc o forma finala, e o varianta ideala pentru mine… si cel mai mult imi place cand mai si respect ce am notat acolo. Ma simt confortabil cand tin o evidenta a lucrurilor pe care le am de facut.

Cu munca e ok, am ajus la un echilibru, cu 4 ore pe zi, e mai sanatos asa…sotul meu se ocupa de bunastarea familiei noastre, eu doar bifez un mic venit lunar. Asa, eu pot fi cea care il odihneste dupa agitatia in care lucreaza toata ziua. Mi-as lua haine si de la second hand daca trebuie, doar sa nu fie nevoie sa schimb ordinea aceasta, simt ca locul meu este acasa.

Mi-ar placea sa definitivez mica mea pasiune de a crea invitatii de nunta si botez (asta si este ecel obicei cu numarul 3 ) , simt ca e ceea ce-mi trebuie. As vrea mai mult decat o pagina de facebook. O sa o fac la un moment dat si pe asta…am o gramada de idei…

Visez si la un mic atelier acasa... am pus si ochiul pe o camera de la parter...e luminoasa, exact ceea ce-mi trebuie.

Intr-o zi as vrea sa am ceva de genul asta:

Momentan ma multumesc cu putinile comenzi pe care le am, fie de la prietenii prietenilor fie de la alte persoane interesate care imi scriu pe facebook.
Culorile bucuriei...

Zilele trecute am primit raspuns la o rugaciune insinstenta spusa acum 8 ani. Intimplarea m-a luat prin surprindere, si m-a lasat fara cuvinte, imi vine in minte ceva citit mai demult “Dumnezu nu spune niciodata -Nu!-, ci -Nu Acum!-. E o mare diferenta!” Am simtit asta din plin…De-a lungul acestor 8 ani am primit multe alte lucruri de care m-am bucurat, dar Dumnezeu nu a uitat de acel ceva dupa care am suspinat muult...

Urmeaza saptamani, in care sper sa am multa, multa rabdare, tact si pace…