Noul ACASA

Gata, oficial ne-am mutat in apartament!

E departe de a fi perfect. Nu am investit foarte mult in el, dar are  coltisoare care imi sunt foarte dragi :)

Ocricum inima mea ramane la casuta cu curte si gradina, la care sigur o sa revenim la un moment dat. Tocmai de aceea mi-am zis sa ma inconjor de cat mai multa verdeata la bloc, sa atenuez cumva dorul de curte. Temporar lucrurile pentru noi s-au aranjat anume asa, m-am gandit sa nu ma plang si sa gasesc si avantajele vietii de aici.

Faptul ca stam in centrul orasului si avem acces  rapid la tot si la toate, faptul ca prietnii ne calca mai des pragul, nu mai exista scuza “ca stam la tara si  se ajunge greu : )”. Caldurica din calorifere, fara grija de a pune lemne pe foc, piata de fructe si legume foarte aproape, biserica Sf. Gheorghe la care ajungem pe jos. Curatenia realizata intr-un timp mult mai scurt. Si nu in ultimul rand ca vine Pizza, chiar la usa : ))

A creat un mic haos toata schimbarea asta, dar usor, usor ne revenim si incercam sa ne acomodam.

A mai dat peste mine si o raceala crunta, care nici de cum nu se dadea dusa cu metode naturiste.

In perioada cu mutatul nu prea am mai citit, nu prea m-am mai trezit la 5 (raceala si cutiile cu lucrui care asteptau sa fie mutate, m-au lasat fara energie). Nu prea am mai scris in agenda mea….toate s-au dat peste cap.

Dar nu mi-am pierdut curajul, stiam ca imi voi recapata confortul si ritmul obisnuit, doar dupa...dupa ce voi face in noua locuinta prima….da, prima ciorbita, prima cafeluta, prima rugaciune, primele notite in agenda, primul mic dejun luat impreuna cu sotul, prima tura de haine spalate in masina….Toate acestea sunt mici amprente, care m-au ajutat sa ma simt acasa…

Simt un pic de inghesuiala, dar partea buna este ca am revizuit o gramada de lucruri si a fost o buna ocazie sa renunt la lucrurile inutile si sa pastrez doar strictul necesar.

La inceput aveam senzatia ca sunt la hotel, intr-un spatiu rece si strain, dar usor lucrurile au inceput sa capete o anumita caldura, mai ales dup ace am umplut saptiul cu lucrusoarele cu care sunt familiarizata.
Ador sa calc rufe, pentru mine este un fel de terapie, cand vad cum dispar cutele cand trec cu fierul peste ele ma calmeaza maxim...totul devine lin, drept, curat si corect. 

Dupa sfintirea noii noastre locuinte, pe care o planificam in cel mai scurt timp sunt sigura ca o sa ma simt si mai in largul meu in aceasta CASA.

Ma simt ca o floare care se prinde greu dupa ce o pui intr-un giveci nou : ), dar o sa vina si vremea mea sa infloresc, nu-i asa? : ) ) )