Calea crestinului, in linii mari, este precum urmeaza. La
inceput omul este tras de catre Dumnezeu de darul harului, si odata atras
incepe indelung sir al incercarilor. Libertatea omului este pusa la incercare,
precum si increderea sa in Dumnezeu, iar uneori ele sunt “aspru” supuse
incercarii. De obicei la inceputul intoarcerii catre Dumnezeu cererile abia
rostite, si cele mici, si cele mari, repede si minunat le implineste Dumnezeu;
dar cand incepe perioada incercarilor totul se schimba, si cerul pare a se
inchide si a ramane surd tuturor rugaciunilor. Crestinului ravnitor toate in viata
ii devin grele. Purtarea oamenilor fata de el se inrautateste, inceteaza sa-l
mai cinsteasca; ceea ce altora li se iarta, lui nu i se iarta; osteneala
lu iaproape intotdeauna se rasplateste mai prejos de norme, trupul usor i se
imbolnaveste; firea, imprejurarile, oamenii – toate se intorc impotriva lui.
Toate inzestrarile sale firesti, nu mai prejos decat ale altora, el nu si le poate infaptui. Tuturor acestora li se adauga multe napadiri ale putrilor dracesti. Si cea de pe urma, ce mai grea suferinta, de nepurtat – Dumnezeu il paraseste. Atunci suferinta isi atinge culmile, caci prin aceasta de pe urma intreg omul este atins, in toate planurile finite sale.
Toate inzestrarile sale firesti, nu mai prejos decat ale altora, el nu si le poate infaptui. Tuturor acestora li se adauga multe napadiri ale putrilor dracesti. Si cea de pe urma, ce mai grea suferinta, de nepurtat – Dumnezeu il paraseste. Atunci suferinta isi atinge culmile, caci prin aceasta de pe urma intreg omul este atins, in toate planurile finite sale.
Dumnezeu paraseste omul? Oare este cu putinta?...
Experienta milenara, trecuta din neam in neam, de-a lungul
veacurilor, spune ca atunci cand Dumnezeu vede credinciosia sufletului nevoitorului,
precum o vazuse pe cea a lui Iov, il duce peste hauri si culmi de neatins
oricarui altuia. Cu cat mai deplina si mai tare este credinciosia si increderea
omului in Dumnezeu, cu atat mai mare va fi si masura incercarii si deplinatatea
experientei ce poate atinge praguri vadit la ultimele limite cu putinta omului”
Saptamana viitoare intram in postul Nasterii Domnului. As vrea si aici pe blog sa se simta cumva perioada asta, si m-am gandit sa pregatesc postari mai ales cu contiut duhovnicesc. Mi-am propus sa aleg fragmente din cartile duhovnicesti citite de mine anul asta. Cartea "Cuviosul Siluan" de sfarsilui careia ma apropii cu fiecare dimineata in care citesc din ea, este o carte foarte profunda si trebuie sa ai o oarecare stare ca sa o citesti.
Saptamana viitoare voi pregati un alt fragment tot din aceasta minunata carte.
"Cuviosul Siluan Athonitul" de Arhimandrit Sofronie
Saptamana viitoare voi pregati un alt fragment tot din aceasta minunata carte.
Fff adevarat. Multumesc pt acest pasaj!
RăspundețiȘtergereMultumesc pentru vizita Ramona. Si eu am gasit mult adevar in acest fragment.
ȘtergereInteresantă aceasta carte,sincer mi-e teamă de aceste încercări însă dacă avem credință în Dumnezeu cu siguranță le vom trece cu bine!
RăspundețiȘtergereVoi căuta aceasta carte în format PDF însă dacă nu o găsesc îmi voi face o comanda cu mai multe cărți folositoare sufletului nostru!