1 DECEMBRIE

De cativa ani, Romania este casa mea. Cred ca asa mi-a fost dat mie, sa migrez din tarisoara mea, mica si saraca, precum multi o percep, Republica Moldova, si sa ajung aici, in Romania. Adaptarea a cerut putin efort din partea mea, dar totusi dupa ce a trecut timpul si dupa ce am avut ocazia sa mai calatoresc si prin alte tari, am inceput sa-i multumesc lui Dumnezeu ca sunt aici. Acum pot sa zic din tot sufletul Slava Domnului ca sunt intr-o tara cu traditii, cu sarbatori, cu o credinta ca cea in care m-am nascut si am crescut, sunt intr-o tara in care nu a trebuit sa asimilez o cultura straina, sa ma transform intr-atat in cat sa uit de mine, sunt intr-o tara in care nu am fost constransa sa imbratisez un mod strin mie de a gandi, de a crede in ce nu vrea sa cred, Slava Domnului ca sunt intr-o tara in care sunt biserci ortodoxe, Slava Domnului ca sunt in Romania si nu in alta parte...

Sa ne iubim tara !

"Daca tu crezi ca esti prea mic sa faci o diferenta, incearca sa dormi in camera cu un tintar." (Dalai Lama)

P.S. Inca din luna noiembrie am purat in piept o cruciulita cu un mic tricolor, acest mic dar l-am primit de la preotul de la biserica, cu mesajul "Sa nu uitam ca suntem romani, sa nu uitam ca suntem si crestini!" :)