Minimalismul. Experienta mea.

Totul a inceput de la un sentiment general de aglomeratie.

Mi-am dat seama ca a venit timpul sa fac schimbari drastice si sa incerc sa pastrez doar activitatile, lucrurile, gandurile, obiceiurile si oamenii care sunt esentiali existentei mele.

Un moment dragut a fost cand m-am intors dintr-o mica vacanta, la intoarcere mi-am vazut nu doar locuinta cu alti ochi,  dar si toate activitatile in care sunt implicata.
Mi-am dat seama ca fiecare lucru din casa, cat de mic este imi solicita la un moment dat atentia, fie trebuie sa-l sterg de praf, fie sa-l mut de colo colo, fie sa-l ignor fara sa-mi dau seama ca este inutil.  
Timp de o saptamana mi-am debarasat in primul rand casa, am luat pungi de gunoi si am tot aruncat in fiecare zi, borcanase, cutiute, ambalaje, reviste, tot felul de hartii, chestii de decor, tot felul de lucrusoare care imi ocupau spatiu si ma aglomerau. Lucruri pe care le-am pastrat in ideea ca poate vre-odata o sa am nevoie, cu fiecare punga aruncata ma simteam mai libera :). Lucrurile care au fost intr-o stare mai buna si de care nu am nevoie o sa le donez. Mi-am resetat si telefonul, mi-am sters aplicatiile pe care nu le foloseam, mi-am sters mailurile si mesajele vechi, m-am dezabonat la toate mailurile, nu mai suportam sa fiu asaltata de mailuri pe care nici nu le deschideam. 

Am renuntat si la o parte din haine, incaltaminte pe care intentionez sa le donez. La bucatarie mi-am pastrat doar strictul necesar de ustensile, vase si prospoape.

Aceste activitati au fost foarte binevenite odaca cu inceputul postului. Aaruncand  lucrurile inutile si simplificand zonele casei simt ca am facut mai mult loc nu doar in casa, dar si in mintea mea.  

Nu stiu cat o sa ma tina acest val cu mimimalismul :))) sper sa nu fie ceva trecator. Ideea este ca.....acum chiar imi da o senzatie de odihna si liniste.

In urmatoarele saptamnai o sa revin cu observatii si descoperiri ce tine de acest stil de viata minimalist.