"O gospodina vine de la sat sa locuiasca la oras si vrea sa faca pe oraseanca. Deoarece nu stie cum merg lucrurile la oras, taranca-oraseanca se rusineaza sa scoata gunoiul afara, gaseste un loc in subsolul casei si-l arunca acolo. Arunca acolo coji de pepene rosu, coji de pepene galben, coji de lamai, coji de portocale, coji de banane si altele asemenea. Va imaginati ce se intimpla acolo dupa un timp? Nu vor ramane asa cum au fost la inceput, ci incep sa se strice, sa putrezeasca, atmosfera devine dezgustatoare si raspindesc in plus si duhoare. Ce se intimpla apoi?! Daca deschizi beciul intelegi ce se intimpla.
Omul nu poate suporta anumite sentimente in constientul lui si le inhiba, acolo unde, asa cum spune psihologia, dobindesc autonomie si de dunde incep sa puna permanent presiune. Omul le arunca acolo, in subconstietn, dar ele nu vor sa ramana, vor sa iasa. De aceea, in timp incep sa intepe, sapa de acolo, iar intr-o zi rabufnesc de o asemenea maniera, incat boala se manifesta la un grad foarte inalt.
Daca in subconstient si in inconstietn troneaza smerenia si este plin subconstientul si inconstientul de smerenie, unde se vor duce toate aceste sentimetnte? Nu mai pot sa se duca in jos, ci raman sus. Oricat ar vrea gospodina din exemplul citat sa arunce gunoaiele in subsol, nu poate sa o faca daca subsolul este plin cu pamant sau ciment.
Smerenia dupa cum stiti, este totdeauna mai jos decat toate celelalte. Nu lasa niciodata nimic sa se duca mai jos decat ea pentru a se ascunde, ci le poate scoate afara la vedere."
Acest fragment, dupa cum vati dat seama este despre inhibarea sentimentelor, si urmarile lor daca raman nerezolvate. Pentru ca suntem la inceutul postului, poate mai mult ca oricand ar trebui sa ne preocupam de sufletul nostru, de sentimentele pe care le adunam acolo, care la un moment dat rabufnesc si ne fac sa fim nerabdatori, irascibili cu cei de langa noi, emanad in jurul nostru energie negativa.
In peroada de post imi place foarte mult sa am ca lectura cate o carte duhovniceasca, asta ma ajuta sa raman conectata cu tot ce insemna biserica, valori ortodoxe si Dumnezeu. In acest post am ales cartea "Despre patimi si rugaciunea mintii" - Simeon Kraiopoulos, o carte minunata, din care este ales si fragmentul de mai sus.
Va urez un post cu multe roade duhovnicesti!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu