Pentru mine zilele trec incredibil de repede, una câte una…
Acum e dimineața, cu ochii întredeschiși îl văd pe soț cum bagă capul în camera copiilor și îmi zice ca e gata cafeaua să vin, acum e seara… se aprind beculețele în grădină, cea mare duce gunoiul și începem să ne pregătim de somn… Parcă în fiecare zi se repetă aceleași lucruri, și din când în când îmi e dor sa fac ceva măreț, îmi e dor de o carte bună, de ceva waw… dar în același timp încerc să văd măreția momentelor de fiecare zi, în aceste lucruri repetitive se ascunde câte ceva WAW, și repede ies din starea de deznădejde și iar încep să mă bucur…
Nici nu mai știu când am văzut ultima dată soarele, au fost multe săptămâni cu zile mohorâte și ceață. În una din zile a apărut soarele cald și vesel, iar noi ne-am bucurat nespus.
Compot proaspăt pentru mine care alăptez :) in casă miroase a căpșuni, nepotrivit pentru luna ianuarie.
Beau ceai, mă uit la grădină mult iubita, e liniște în casă, cel mic doarme iar cea mare pictează, un moment de odihnă pentru mine.
Un sfârșit de ianuarie minunat și un gând încurajator atunci când nu prea stăm bine la capitolul rugăciune.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu