Anul acesta bunul Dumnezeu ne-a binecuvântat cu multă zăpadă, o iarnă adevărată cum demult nu am mai văzut.
Noi din păcate nu avem sanie, ne-a luat zăpada pe nepregătite, sperăm să facem rost de una, până joi se anunță zăpadă, măcar să profităm de ea. Pe stradă vecinii își plimbă copii cu sania și Nectaria abia așteaptă să fie plimbată și ea.
De câteva zile avem 2 locatari noi în curtea noastră Guliță și Chirița :D
Sunt cam timizi și sperioși, dar cu siguranță se vor acomoda la noi. Chirița este foarte harnică, ne-a făcut și un ou, pe care Nectaria încântată l-a mâncat în aceeași zi.
“Oare unde e Guliță?”
Ne place să-i urmărim de la geam. Vai… ce Cucurigu scoate Guliță, îl auzim din casă și ne spunem “ăsta îi al nostru”. Am rămas profund surprinsă câtă ascultare face găina față de cocoș, soțul meu îmi zice ca am ceva de învățat de la ea :)))) și cred ca are dreptate. Ea este mereu lângă cocș, nu face un pas fără el, a fost foarte tristă când a zburat Guliță la vecinul din spate. Eu am făcut febră musculară până l-am prins, a fost o adevărată peripeție…le-am ciupit puțin din aripi ca să nu mai zboare.
Chirița și-a făcut curaj să vină până pe terasă în timp ce Guliță o urmărea de la magazie :)
Astăzi totul se digitalizea, toți vorbesc despre inteligența artificială iar eu mă bucur cu tot sufletul și sunt fascinată de o simplă găină și un cocoșel care ne-au pășit pragul, datorită cărora curtea noastră este mai animată, iar copii sper eu să crească un pic mai aproape de tot ce e natural și firesc.
Guliță și Chirița se băgat la somn devreme.
Natura mă surprinde a nu știu câtă oară.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu