De ce mi-a fost frică nu am scăpat. Am fost internata în spital câteva zile cu amândoi copii, febră, tuse… pneumonie. A fost destul de greu… credeam ca am ajuns la limita puterilor. Plânsete, vaiete… “au ma doare”, “ nu mai vreau”…
Nu-mi doream decât să treacă tot și să mă văd din nou acasă, în gradina mea frumoasă cu o ceașcă de cafea cu cel mic în brațe gângurind și cea mare țopăind bucuroasă prin curte.
Câțiva porumbei ne-au bucurat la geam, Nectaria era atât de bucuroasă să le dea de bancare.
Am trecut și prin asta, frățiorii împart nu doar pupici și îmbrățișări, dar și viruși.
Hristos a înviat! Sănătate si multă putere vă doresc!
RăspundețiȘtergere