Alte momente din vara noastră

Sunt zile în care reușesc să mă organizez foarte bine. Am spor și toate sunt sunt la locul lor, dar sunt și zile în care mă prinde ora 12 încă în pijamale.  Cu un cuib de rândunele pe cap, pentru ca nu pot să-i zic coc, cu o ciorbă care abia începe să fiarbă, jucării împrăștiate și coșul cu rufe arhiplin…

Avem multe colțuri de relaxare în curte, leagăn, hamac, șezlong, dar mă relaxez doar uitându-mă la ele, pentru ca nu zăbovesc pe fiecare dintre ele mai mult de 10 minute. Chiar și atunci nu sunt singura, cineva stă în brațe, altcineva sare pe lângă mine :))

Vara aceasta beau ceai aproape în fiecare după-amiază, nu ca mi-ar fi frig, dar îmi  dă o stare de odihnă… un ceai nu poți să-l bei repede ca e fierbinte și poți să-l verși pe tine… un ceai trebui băut cu mișcări încetinite. 

Ne-am facaut curaj să organizăm o petrecere cu grătar în curte, câțiva prieteni cu copilașii. Pe terasă se auzeau conversatii vesele, sunetul tacâmurilor și clinchet de pahare iar sub nuc râsete de copii și zbenguieli cum nu a auzit săracul nuc niciodată, dar cred ca este un nuc fericit.

Deși merg cam șchioapă după o căzătură zdravănă, nu-mi pot stăpâni dragostea de grădină și am plantat câteva ferigi care s-au și prins, spre bucuria mea. Avem foarte multă umbră, în toamnă voi mai planta câteva plante de umbră, să nu mai crească buruienile.

Încă în primăvară Chirița noastră ne-a scos puișori care acum sunt aproape găinușe în toată legea, dintre ei 6 găinușe și un singur cocosel pe care l-am numit Suleiman :)) 

Am început să citesc “Apa proaspătă pentru flori”, dar după seria cărților de Kate Morton, greu mai găsești ceva atât de palpitant. O citesc totuși, îi mai dau o șansă.

Știu ca vor veni și vremurile acelea când vom pleca de-acasă fiecare la treaba lui. Grădiniță, scoala, serviciu… si vom alerga, ca așa se întâmplă în lumea de-afară, toate sunt în viteză… Dar, deocamdată mă bucur de o ciorbă caldă la prânz, de flori, de grădină, de somnul celui mic pe care îl veghez. Mă bucur de zbenguielile Nectariei, care acum o vezi urcată in copac, peste 5 minute e ascunsă în tufa de mure, peste 10 minute vine neagra pe la buze cu un ou la spate pe care l-a luat din cuibar, nu-l ascunde bine și mă roagă să ghicesc ce are… mă bucur de aceste zile minunate în care schimb scutecele, de aceste zile de vară cu copii pe lângă mine de dimineață până seara, și e frumos… așa cum este acum!