Caminul meu, un colt de rai (4)

Saptamana aceasta iar mi-am parasit caminul pentru cateva zile :) dar chiar si asa eu zic ca mi-a reusit sa fac un colt de rai in locul unde m-am aflat.

A trebuit sa ne mutam pentru cateva zile la casa la parintii sotului meu, sa avem grija de curte si de animalute, cat timp ei au fost plecati. Eu ador viata la tara, de aceea savurez din plin zilele petrecute intr-un astfel de loc, unde esti cu adevatat mai aproape de natura. Chiar daca la curte este mai mult de munca, am avut parte de o odihna activa. Conform provocarii am dormit mai mult,  somnul langa o soba incalzita cu lemne este atat de dulce, atat de odihnitor :) M-am odihnit si pentru ca am fost departe de agitatia orasului, la tara lumea parca nu se grabeste asa. Agenda mea a ramas la bloc :))) oricum in ea nu era planificat ca dimineata sa dau mancare la gaini, curcani, catel, purcel :)))) am simtit ca o tura pana in gradina la prima ora are acealasi efect ca o plimbare in parc. Nici nu am intentionat sa am o saptamna planificata, am vrut sa fie totul sponan si asa a si fost, mi-a prins bine :D

A fost o saptamana fara prea multa lectura, am preferat sa stau afara, sa matur frunzele, sa simt mirosul de fum de la focul din sobele vecinilor, sa simt toamna prin-un pulover vechi de lana, sa o admir...si sa ma gandesc de ce nu avem timp sa facem mai des aceste lucruri care nu ne costa nimic? de ce o plimbare in parc, sau cateva momente de odihna in care sa nu facem nimic, sau starea aceea cand nu trebuie sa ne grabim, sa simtim ca avem tot timpul din lume, de ce toate acestea au devenit un lux, in epoca in care avem masini de spalat rufe, masini ca sa ne deplasam, cand avem atatea lucruri care teoretic ar trebui sa ne simplifice viata? De ce totusi nu avem timp? 

"Noi de aceea nu avem timp pentru Dumnezeu, pentru că prea complicăm viaţa, prea ne trebuie multe, prea vrem lux, prea vrem lucruri care, de fapt, nu ţin de o viaţă duhovnicească. Toate-s bune şi la locul lor, dar dacă pierzi prea multă vreme care I s-ar cuveni lui Dumnezeu, şi o pierzi în loc să-ţi faci datoriile, atunci nu-i bine! Zicea Părintele Serafim Popescu că atunci când s-a dus la Sfântul Munte a întâlnit acolo un părinte care zicea că „e mai bun peştele decât cartoafele, dar pierzi prea multă vreme de pravilă pentru pescuit”. Deci el avea ceva mai important de făcut decât să pescuiască. Prefera să mănânce cartofi şi să nu mănânce peşte, decât să-şi piardă vremea care-i hotărâtă pentru pravilă, pentru rugăciune."

"Sa ne folosim de incercarile vietii ca sa strigam catre Dumnezeu si acest vant sa bata in panzele sufletului nostru, sa ne urce spre el." Pr. Ciprian