vineri, 6 decembrie 2019

Dilemă de Crăciun: brad natural sau artificial?


Cred ca mai exista oameni cu un pic de constiinta ecologica care isi  pun niste intrebari în încercarea de a împăca propriile convingeri „verzi” cu tradiţiile celebrării marilor evenimente din calendar. Pe locul întâi în topul preocupărilor de acest gen se află disputa modernă „brad artificial sau natural?” 


Aceeasi intrebare ma preocupa si pe mine, poate că vă preocupă şi pe voi, aşa că, din experienta si din ceea ce am mai citit până acum despre subiect, iată câteva puncte-cheie.




BRAZI ARTIFICIALI
  • brazii artificiali care se găsesc de cumpărat la noi sunt făcuţi, în general, din PVC (policlorură de vinil), un material plastic obţinut din petrol; fabricarea lor implică un mare consum de energie şi dispersarea în mediu a unor substanţe poluante toxice.
  • deşi producătorii şi comercianţii încearcă să ne bage în cap ideea că, dacă ţi-ai luat un astfel de brad, o să-l ai toata viaţa şi eventual o să-l şi laşi moştenire urmaşilor, cercetările arată că, de fapt, aceşti brazi ajung şi ei la gunoi după câţiva ani de utilizare.
  • brazii artificiali nu sunt biodegradabili (spre deosebire de cei naturali) şi nici nu sunt reciclaţi sistematic
  • plasticul din care sunt făcuţi îmbătrâneşte şi se degradează, răspândind fragmente minuscule de PVC prin casă.
  • cei mai mulţi astfel de brazi sunt produşi in China. Brazii artificiali din China conţin foarte adesea plumb, folosit pentru stabilizarea PVC-ului, dar care, în unele cazuri (rare, dar nefericite) poate constitui un pericol real pentru locuitorii casei, mai ales pentru copii.
Concluzie: ţinând seama de materialele din care sunt făcuţi şi de costul ambiental al transportului din China până aici, rezultă ca brazii artificiali nu sunt nici pe departe o opţiune ecologică, iar denumirea de “brad ecologic” dată brăduţilor artificiali care se găsesc în mod obişnuit în comerţ este o mârşavă încercare de a păcăli consumatorul onest, dar neinformat.


BRAZI NATURALI TAIATI
  • aceştia reprezintă o resursă naturală regenerabilă. 
  • câtă vreme creşte, un brad natural absoarbe dioxid de carbon din atmosferă şi produce oxigen, deci e folositor.
  • odată tăiat, elibereaza înapoi în atmosferă dioxidul de carbon, pe măsura ce se descompune (sau dacă este ars). dacă e ars, cel puţin a folosit la ceva – a dat căldură.
  • dacă e lăsat să se descompună, substanţele organice din el se întorc în pământ şi îl îmbogăţesc cu nutrienţi, ajutând la creşterea altor plante care vor consuma dioxid de carbon şi vor produce oxigen – deci, în final, se dovedeşte a fi folositor. În ţările mai înaintate din punct de vedere al protecţiei mediului – să sperăm ca, în curând, şi la noi – există programe de reciclare a brazilor naturali, dupa ce îşi îndeplinesc menirea festivă.
  • pe cât posibil, e bine şi ecologic să cumpăram un brăduţ adus de la o distanţa cât mai mică – pentru a micşora costul ambiental al transportului – şi, desigur, provenit dintr-o pepinieră sau o exploatare controlată, pentru că acolo, pe măsură ce se taie, se replantează, ca să fie şi la anul.
Concluzie: un brad natural tăiat ar fi o opţiune mai verde decât unul artificial.




BRADUL IN GHIVECI 
Teoretic, sună perfect, dar, la o analiză mai atentă, există câteva probleme:
  • aceşti brăduţi, la noi, sunt, în general, scumpi (destul de scumpi pentru punga multor români, ăsta-i adevărul)
  • sunt foarte pretenţioşi: trebuie ţinuţi într-o încăpere nu prea caldă, nu prea uscată, bine aerisită, nu prea aproape de sobă/calorifer ş.a. – pe scurt, condiţiile din casele noastre (şi mai ales din apartamentele de bloc) diferă mult de cele în care au fost ei crescuţi şi nu le priesc întotdeauna. (Dacă citeşti un articol ca acesta, ajungi la concluzia că, decât să-ţi iei un braduţ în ghiveci, mai bine îţi iei o pisică sau un câine, că-s mai uşor de crescut). Iar dacă aţi dădăcit toată iarna un astfel de brăduţ şi aţi reuşit să ajungeţi cu el viu şi nevătămat în primăvară, trebuie să vă ocupaţi de plantat, ceea ce e uşor de zis, dar nu şi de făcut. Pentru locuitorii oraşelor mai mari, chiar poate fi o bătaie de cap să găsească un loc potrivit pentru a planta copăcelul.
  • mulţi dintre braduţii în ghivece sunt importaţi, aduşi la noi de hăt-departe – nu prea ecologic, la urma-urmei.
Pe ici, pe colo, mai apare în peisaj şi câte o firmă care închiriaza brazi în ghiveci, dar, până când ajungi să-i dai înapoi spre a fi replantaţi, problemele sunt aceleaşi: preţul ridicat şi sensibilitatea la condiţiile de interior.
Concluzie: dacă vă puteţi permite să-l cumpăraţi, să-l păstraţi 3-4 luni în condiţii propice, până vine vremea de plantat, şi apoi să-l sădiţi, e perfect. Dar informaţi-vă şi gândiţi-vă bine. Dacă nu, atunci nu merită banii cheltuiţi şi bătaia de cap, fiindcă n-o să vă alegeţi decât tot cu un brad uscat (plus un ghiveci de plastic.)
Brad artificial, dar nu din plastic...
… ci din materiale reciclabile: carton, lemn, metal… de fapt, un obiect de decor în forma de brad (nu neapărat o imitaţie realista, ci doar inspirat din …). Prin magazinele de decoraţiuni mai apare câte ceva de genul acesta, dar mai exista şi soluţia DIY (do-it-yourself – adica faceţi-vă singuri)! Serios, dacă vă simţiţi creativi şi îndemânatici, e un prilej să vă arătaţi calităţile.  (Iată şi nişte sugestii inedite, poate vă inspiră.)
Împodobiţi o plantă de casă
Sfatul ăsta l-am citit de multe ori; încă nu l-am pus în practică, dar mă gândesc serios să o fac. În fond, tradiţia bradului de Craciun îşi are originea tocmai în obiceiul de a aduce în casă plante verzi (dintre puţinele care rămâneau verzi iarna) ca semn de speranţă în reînvierea vegetaţiei.
Dacă nu aveţi o planta destul de robusta pentru a fi “pom de iarnă”, e o ocazie să cumpăraţi una – o s-o aveţi în casă ani de zile, tot verde, vie şi frumoasă, purificând aerul locuinţei, aducând o fărâmă de natură între pereţii de beton şi dându-vă, o dată pe an, prilejul să vă bucuraţi gătind-o cu globuri şi beteală, fără să vă mai bateţi capul cu cumpărarea bradului.


Voi ce varianta alegeti? Eu inca nu am luat o decizie, dar clar nu aleg bradut in ghiveci, doi ani la rand am incercat fara prea mare succes, anul trecut a inceput sa dezvolte mici gandacei de care imi era frica ca nu o sa scap :) 

6 comentarii:

  1. M-aș numi exagerat de tradițională....eu sunt pentru brazii naturali! Ar fi atât de multe de spus împotriva poziției mele, dar asa gândesc eu. Eu când aduc bradul în casa și îl miros și ating crengile lui simt ca îmi explodează inima de bucurie. Și copii mei sunt la fel! Pur și simplu un brad de plastic, în afara faptului ca arata frumos, personal nu îmi transmite nici o emoție profunda.
    Noua ne place sa ascultam colindele maicilor de la mănăstirea Camarzani atunci când împodobim bradul și după ce aprindem luminițele ne băgăm sunt el și învârtim globurile. O alta tradiție e sa ascultam caseta cu colinde de Ștefan Hrusca. Am adus caseta de la părinții mei de acasa. Ah ce mai răsuna Hrusca în seara de ajun când dadeam drumul la casetofon de se auzea pe toată scara😄! Toată viata am fost un om care a iubit tradițiile, bradul, colindele, mâncarea românească...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Si noi ascultam colinde cand impodobim bradul :) Pana la urma asta e important, sa aduca bucurie....dar natural sau artificial poate conteaza mai putin.

      Ștergere
  2. Brad natural, macar se descompune!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :) parca ma gandesc si eu la brad natural, sunt magazine care dau un vaucher cand il dai inapoi :)

      Ștergere
  3. anul trecut am avut, dupa multi ani, brad natural.A fost foarte frumos, mirosea bine, dar a tinut putin.Anul asta cred ca facem iar artificial, ca tine mai mult.

    RăspundețiȘtergere