Tot cald..

Ne credeam ca o să mă țină în casă canicula, dar a reușit.

De plictisit nu ne-am plictisit, am gătit, am pictat, aerul condiționat merge într-una. Deși în casă e plăcut, când ies afară pară și mai cald 🥵 

Nu mă mai plâng de plante, am încredere în radacinutele lor, chiar dacă nu arată pline de vitalitate, sper ca nu le-am pierdut de tot. Eu continui să irig, seara acesta este ritualul în gradina, stropitoare, furtun, aspersoare, tot prin ce curge apă. Nu mă așteptam la astfel de temperaturi, ar fi trebuit să pun o plasă de umbrire deasupra solarului, dar am neglijat și din păcate unele roșii au de suferit, încă o notiță pentru grădin de anul viitor: plasă de umbrire!!!

 Zilele trecute a existat o tentativă de ploaie în zona noastră, dar au fost decât nori, tunete și un vânt uscat care a ridicat mult praf în atmosferă. Am un sentiment ca toamna va veni mai repede anul acesta, deja văd frunze uscate pe ici pe colo, ingalbenite.

Pirsicii îi culeg în mare grabă și fug repede la răcoare să îi savurez.

Îmi pare rău ca îmi beau cafeaua în casă și admir natura pe fereastră, dar este atât de sufocant în cat îmi vine să plâng pentru natură, pe terasă nici măcar la orele dimineții nu e plăcut de stat…

Aștept o ploaie răcoroasă, îmi este dor să ascult cum bat stropii de ploaie pe acoperișul terasei, aștept mirosul pe ploaie, prospețimea în aer, aștept să se umple vasele de la colțurile casei cu apă de ploaie, sunt uscate de ceva vreme…