Blogonoiembrie 2022 - ziua 8

Astăzi de dimineața a plouat, mai pe la 12 a bătut vântul foarte rău, mai târziu a ieșit soarele, acum dupa amiaza este foarte plăcut, nu bate nici vântul si nici nu ploua.

Avem un brăduț în curte, a rămas de la vechiul proprietar al terenului. Abia aștept o să-l împodobim de Crăciun. Pentru bebelina noastră asta ar fi al doilea Crăciun din viața ei.

Mă gândesc ca vin ploile, vreme de stat în casă, iar noi suntem dependente de ieșit afara. Avem ceva echipament de ploaie, dar când ma gândesc ca o distracție prin noroi, înseamnă o munca în plus pentru mine, nu prea îmi surâd ieșirile :)) dar vedem ce-om face.

Sunt foarte bucuroasa ca mama mea mi-a plantat flori prin curte, la primăvara va fi minunat. 

Ma bucur de zilele petrecute împreuna cu ei, mai povestim de vremurile când eram acasă, de vremurile când eram noi mici, un pic nostalgic dar cu speranța si bucurie când ne uitam la năzdrăvana noastră atât de plină de viața si de energica :)))

Continui sa citesc “Cartea filocaliilor, cele mai frumoase pagini”. Sper sa nu rămân doar cu lectura, si cu uimirea fata de profunzimea si adevarul îndemnurilor de-acolo…dar sa între ceva si in adâncul sufletului: “cel rău nu supăra sufletul cât e voia lui, ci cât e lăsat de Dumnezeu. Căci dacă oamenilor nu le este neștiut câta povară poate duce catârul, câtă asinul, câtă cămila, ci pune pe fiecare povara pe care o poate duce, și dacă olarul știe câtă vreme trebuie să lase vasele la foc ca nu cumva rămînând prea mult să se sfărâme, nici scotându-le înainte de arderea îndeajuns sa nu fie de folos, dacă omul are o asemenea întelegere, nu va ști cu mult mai mult si nesfârșit mai mult înțelepciunea lui Dumnezeu cîtă încercare trebuie sa se aducă asupra fiecărui suflet ca să se facă cercat și bun pentru Împărăția cerurilor?” Fragment din Cartea filocaliilor