Supraaglomerarea

Familia ar trebui sa fie un mediu prielnic pentru dezvoltarea si creșterea armonioasa a copiilor.

Acolo ar trebui sa pluteasca in aer dragoste, fericire, armonia, o atmosfera in care toti membrii se simt confortabil, in cre copii văd exemple de comportament si atitudini frumoase, de colaborare, de înțelegere, de ajutor reciproc. Noi femeile, mamele suntem cele care dau tonul atmosferei din casa, de aceea suntem foarte importante pentru toți membrii familiei. 

Sa ne supraaglomerăm cu treburi (fie casnice, fie de alta natura) este specific firii noastre, dar de foarte multe ori dorința de a face multe, de a le reuși pe toate sunt în detrimentul nostru si respectiv intreaga familiei are de suferit. Aceasta trăsătura de caracter este accentuată la femeile care au fost criticate la rândul lor în familie in care au crescut, “ce o sa faci când o sa te măriți si o sa fii la casa ta? ” este replica pe care unele dintre noi le-am auzit de la părinți, in momentele in care poate nu am făcut curat in camera noastră, sau nu am făcut vreo treaba casnica la fel de bine precum se așteptau. Acele critici si observații prin care ni se spunea indirect ca nu vom fi in stare sa avem o casa curată, mâncare gustoasa, copii bine crescuți ne-au rămas in subconștient și fără sa ne dam seama după ce ne căsătorim încercam sa ne demonstram noua înșine si celor din jur de contrariu si începem sa avem tot mai multe cerințe de la noi. Apare si sentimentul de vinovații când familia poate intr-o zi nu a avut parte de un meniu tocmai sănătos, ca hainele nu sunt aranjate pe linie dreapta in șifonier, ca pe jos e murdărie, chiuveta plină cu vase, copii nu merg la 100 de activități pentr dezvoltarea lor, toate acestea devin frustrante si încercam din răsputeri sa le bifam pe toate pentru ca doar dacă le vom face pe toate vom merita dragostea, atenția si respectul celor din jur. Ce se întîmplă când dorința de a le face pe toate este atât de mare, dorința de a demonstra celorlalți ca suntem bune si ne descurcam perfect cu toate treburile casnice, cu jobul cu creșterea copiilor? Se întîmplă un fenomen prin care nu ne luam în calcul resursele fizice, psihologice si emoționale, resurse necesar pentru fiecare treaba in parte. Întrebările de genul: “Ce este cu adevărat important pentru mine?” ; “ După ce fac toate aceste lucruri, îmi mai rămâne energie  să-mi întâlnesc seara soțul si copii cu zambetul pe buze? Voi avea putere sa  fiu calma si empatica când copilul va vărsa cana cu compot pe covorul curățat de mine cu atâta efort? ”

Regula de aur “ Fac exact atâtea lucruri cât le fac cu dragoste si dăruire!” Pentru ca noi le facem pentru cei dragi, ca cei din casa sa se simtă bine sa avem o stare de pace si bucurie. Curățenia este un factor important ca sa ne simțim bine, dar nu e corect ca acea curățenie sa se transforme într-un scop. Este important sa le facem pe toate in asa fel in cât sa ne rămână energie sa zâmbim, sa tratam cu dragoste pe cei dragi sa putem sa-i vedem, să-i înțelegem.